Esti tu, dar zambesti mai mult decat altadata. Incerci sa urmezi rutina zilei, dar constati ca de fapt te abati. Ai dese momente in care nici macar nu te mai intrebi cum sa actionezi. Simti un imbold diferit al vietii tale, de parca cineva s-ar fi indurat de inchistarea ta si ti-ar fi deschis larg fereastra sufletului catre orizonturi nemaintalnite. Si pentru o clipa pe care ai putea sa o transformi in eternitate, redevii acel copil zglobiu si lipsit de griji, gata sa infrunte personaje imaginare.
Observi ca spatiul care te inconjoara nu este doar al tau? Lumea este mai mult decat un imens teatru. Privesti fascinat, cum intamplarile din viata ta te modeleaza cu experientele lor, iar tu le accepti mult msi usor lectiile. Parca ai fi din nou, acel elev dornic sa invete cat mai multe notiuni, doar ca scoala este viata ta, iar calificativele sunt de fapt, sclipirile ochilor trecatorilor drumului tau.
Da, ti-a revenit pofta sa fii tu, doar un simplu om. Parca te-ai nascut mai degraba azi, decat ieri. Florile te incanta in splendoarea lor, copacii devin confidentii tai dragi, peisajul citadin se transforma intr-o imensa fortareata a cunoasterii, iar tu esti gata sa depui juraminte de iubire oricarei persoane, spre care canalizezi raza luminii sufletului tau. Esti mai usor si mai frumos. Esti tot tu, nu te teme, viata nu are tendinte schizoide sau morbide, cum ceilalti incearca sa iti explice.
In incercarea de a eticheta si de a clasifica, am uitat un amanunt simplu al nobilei noastre existente: sa fim deschisi la provocarea miraculosului. Respingand orice mesaj magic, orice clipa de divinitate, ne-am inchistat in credinra ca suntem doar simpli executanti ai ordinelor trupurilor noastre. Si iata-ne ajunsi la raspantia intre imaginar si realitate, la hotarele adevarului originii noastre: un pic de praf de stele intr-un vehicul numit corp uman.
Nu te teme de ce vor crede ceilalti. Poate te vor considera un hoinar nebun, un biet naiv al unei lumi nemiloase sau un inocent intarziat. Incearca sa nu ii judeci, fiindca daca vei ajunge in capcana ipotezelor fara valoare, vei sfarsi prin a imbatrani prematur copilul din tine. Si atunci cum vei mai privi spectacolul vietii, daca sufletul iti va fi ingreunat de prejudecati?
Asa ca ca fii curajos, scutura-ti trupul cu entuziasmul unei persoane libere. Lasa-ti sufletul sa zboare. Sparge barierele impuse si abandoneaza principiile care pana mai ieri erau regulile vietii tale.
Acum, paraseste-ti pentru o clipa trupul si priveste-te. Esti doar un om care da o sansa copilui din acesta. Un calator curajos care s-a hotarat sa faca un popas in existenta sa, pentru a-si contempla frumusetea fiintei sale.
Niciodata sa nu iti abandonezi copilul din tine. Sufletul tau se va stinge de dor.