Sursa fotografie: Pixabay
Ia un caiet. Deschide-l la prima pagina. Apoi noteaza: "Momentul adevarului". Cum te simti? Cand am facut lucrul acesta prima oara, aveam impresia ca plec intr-o calatorie, singurele bagaje fiind unealta de scris si colile de hartie. Eram atat de entuziasmata, incat as fi vrut sa strig, ca sa afle toata lumea ca eu nu voi mai fi aceeasi, deoarece am de gand sa declar tot ce ma stanjeneste.
Sunt langa tine si iarta-ma pentru acest gest, insa nu ma pot abtine: trag cu coada ochiului, de parca as fi din nou la scoala, incercand sa copiez de la colegul. Nu te mai simti stingher, inchipuie-ti ca eu sunt caietul, iar tu creionul care isi asterne gandurile... Doar promite-mi ca vei scrie toate nemultumirile, cate una pe fiecare pagina.
"Sunt un ratat". Stai, nu e corect. Am crezut ca incepi cu ceva mai simplu. Cum adica esti un ratat? Eu constat ca esti sanatos, gandesti, esti aici si esti tu. Sau poate ai vrut sa zici ca ai omis sa faci tot ce ti-ai propus pentru ca la un moment dat te-ai abatut de pe drumul firesc al reusitei? Nu te mai invinui pentru aceste derapaje ale destinului, ci incearca sa revii la normal, restabilind echilibrul vehicului numit Tu.
"Nu ma iubeste nimeni". Tu crezi ca iubirea este o marfa ce se tranzactioneaza in persoane si in timp? Uita-te in jurul tau. Eu vad persoane interesate de ceea ce esti si de ceea ce faci. Nu crezi ca dragostea e mai mult decat un sentiment? Nu te mai plange, ci priveste cu atentie, observa, lasa-ti intuitia sa zboare catre inimile celor de langa tine, raspunde cu o privire unei priviri, transforma clipele in eternitate, si in curand vei intelege darul simplu cu care ai fost binecuvantat inca de la nastere: destinul tau este acela sa iubesti, pentru a fii iubit. Acum ai inteles?
"Nu sunt fericit." Omule, chiar nu ma pacalesti cu aceasta constatare. Poate ai vrut sa scrii despre faptul ca nu te simti implinit. Te cred, cu o singura conditie. Sa-mi raspunzi la urmatoarea intrebare: mai tii minte cand ai avut o discutie sincera chiar cu propria persoana? Invata sa te asculti mai des, sa iti intelegi mesajele propriului tau corp. Nu te mai ignora, fiindca esenta ta se va pierde intr-o depresie ce nu iti apartine. Esti mai mult decat o fiinta lamentabila, esti un luptator.
"Nu am bani". Chiar ca ma faci sa zambesc. Bani pentru ce? Crezi ca bogatia iti va crea vreun statut anume si un loc privilegiat in clubul persoanelor fericite? Insa eu nu vad ca esti sarac, cat timp ai un spatiu al tau, posezi obiecte, fiinta ta fiind ancorata in materialitate. Ce-ar fi sa transformi aceasta negatie intr-o afirmatie? Cand ai avut ultima oara bani pentru a alina suferinta, boala, amaraciunea si mizeria saraciei?
"Nu am timp." Aceasta inseamna ca esti prea ocupat, atat de prins in valtoarea vietii incat nu iti mai ramane niciun moment pentru lucruri simple, dar importante cum ar fi: iubire, compasiune si iertare? Nu cred ca esti un robot, nici macar un sclav al timpului, fiindca lacrimile iti curg pe obraz si iata de data acesta ai facut un compromis salvator: te-ai abandonat acelei discutii cu tine. Esti curajos, stiai?
"Sunt incapabil." Adica nu poti sa faci nimic? Nu te mai invinovati de lucruri pe care adesea cei de langa tine le pun in bagajul vietii tale, doar pentru a te transforma intr-o unealta a satisfactiei lor. Esti mai mult decat o obligatie sau un instrument, esti singurul raspunzator pentru ceea ce ti se intampla. Nu mai sta pe ganduri si rupe lantul slabiciunilor, acceptandu-ti cu demnitate destinul pe care ai dreptul sa il schimbi in favoarea ta.
Te-ai oprit din scris... Incepuse sa-mi fie un pic teama de ceea ce urma sa mai aflu de la tine. Acum rupe toate foile de hartie si strange-le cu putere in palme, pana ce vei forma o minge. Priveste-o cu atentie, observa-i forma si permite-i sa ti se intipareasca in minte si in suflet. A fost greu sa-ti faci aceste destainuiri si poate si mai greu iti va fi acum, insa e vremea sa te desparti de acest vechi si incomod prieten al deziluziilor tale. Deschide fereastra si arunca mingea cat de sus poti, atat departe, incat sa a ajunga in Acel Loc in care toate necazurile tale sa se transforme in punti de legatura cu sinele tau si in adevarate incercari pe care Cel care are grija de tine, ti le-a trimis spre a-ti dovedi, fiindca tu inca te mai indoiesti, faptul ca viata este un lung sir de intamplari menite sa te ajute sa fii OM.
Acum intoarce-te la caiet si scrie: " Sunt IMPLINIT, sunt IUBIT, sunt FERICIT, am un SUFLET BOGAT, am TIMP, sunt RESPONSABIL." Rupe foaia, dar nu o arunca. Este mantra vietii tale.
Ia un caiet. Deschide-l la prima pagina. Apoi noteaza: "Momentul adevarului". Cum te simti? Cand am facut lucrul acesta prima oara, aveam impresia ca plec intr-o calatorie, singurele bagaje fiind unealta de scris si colile de hartie. Eram atat de entuziasmata, incat as fi vrut sa strig, ca sa afle toata lumea ca eu nu voi mai fi aceeasi, deoarece am de gand sa declar tot ce ma stanjeneste.
Sunt langa tine si iarta-ma pentru acest gest, insa nu ma pot abtine: trag cu coada ochiului, de parca as fi din nou la scoala, incercand sa copiez de la colegul. Nu te mai simti stingher, inchipuie-ti ca eu sunt caietul, iar tu creionul care isi asterne gandurile... Doar promite-mi ca vei scrie toate nemultumirile, cate una pe fiecare pagina.
"Sunt un ratat". Stai, nu e corect. Am crezut ca incepi cu ceva mai simplu. Cum adica esti un ratat? Eu constat ca esti sanatos, gandesti, esti aici si esti tu. Sau poate ai vrut sa zici ca ai omis sa faci tot ce ti-ai propus pentru ca la un moment dat te-ai abatut de pe drumul firesc al reusitei? Nu te mai invinui pentru aceste derapaje ale destinului, ci incearca sa revii la normal, restabilind echilibrul vehicului numit Tu.
"Nu ma iubeste nimeni". Tu crezi ca iubirea este o marfa ce se tranzactioneaza in persoane si in timp? Uita-te in jurul tau. Eu vad persoane interesate de ceea ce esti si de ceea ce faci. Nu crezi ca dragostea e mai mult decat un sentiment? Nu te mai plange, ci priveste cu atentie, observa, lasa-ti intuitia sa zboare catre inimile celor de langa tine, raspunde cu o privire unei priviri, transforma clipele in eternitate, si in curand vei intelege darul simplu cu care ai fost binecuvantat inca de la nastere: destinul tau este acela sa iubesti, pentru a fii iubit. Acum ai inteles?
"Nu sunt fericit." Omule, chiar nu ma pacalesti cu aceasta constatare. Poate ai vrut sa scrii despre faptul ca nu te simti implinit. Te cred, cu o singura conditie. Sa-mi raspunzi la urmatoarea intrebare: mai tii minte cand ai avut o discutie sincera chiar cu propria persoana? Invata sa te asculti mai des, sa iti intelegi mesajele propriului tau corp. Nu te mai ignora, fiindca esenta ta se va pierde intr-o depresie ce nu iti apartine. Esti mai mult decat o fiinta lamentabila, esti un luptator.
"Nu am bani". Chiar ca ma faci sa zambesc. Bani pentru ce? Crezi ca bogatia iti va crea vreun statut anume si un loc privilegiat in clubul persoanelor fericite? Insa eu nu vad ca esti sarac, cat timp ai un spatiu al tau, posezi obiecte, fiinta ta fiind ancorata in materialitate. Ce-ar fi sa transformi aceasta negatie intr-o afirmatie? Cand ai avut ultima oara bani pentru a alina suferinta, boala, amaraciunea si mizeria saraciei?
"Nu am timp." Aceasta inseamna ca esti prea ocupat, atat de prins in valtoarea vietii incat nu iti mai ramane niciun moment pentru lucruri simple, dar importante cum ar fi: iubire, compasiune si iertare? Nu cred ca esti un robot, nici macar un sclav al timpului, fiindca lacrimile iti curg pe obraz si iata de data acesta ai facut un compromis salvator: te-ai abandonat acelei discutii cu tine. Esti curajos, stiai?
"Sunt incapabil." Adica nu poti sa faci nimic? Nu te mai invinovati de lucruri pe care adesea cei de langa tine le pun in bagajul vietii tale, doar pentru a te transforma intr-o unealta a satisfactiei lor. Esti mai mult decat o obligatie sau un instrument, esti singurul raspunzator pentru ceea ce ti se intampla. Nu mai sta pe ganduri si rupe lantul slabiciunilor, acceptandu-ti cu demnitate destinul pe care ai dreptul sa il schimbi in favoarea ta.
Te-ai oprit din scris... Incepuse sa-mi fie un pic teama de ceea ce urma sa mai aflu de la tine. Acum rupe toate foile de hartie si strange-le cu putere in palme, pana ce vei forma o minge. Priveste-o cu atentie, observa-i forma si permite-i sa ti se intipareasca in minte si in suflet. A fost greu sa-ti faci aceste destainuiri si poate si mai greu iti va fi acum, insa e vremea sa te desparti de acest vechi si incomod prieten al deziluziilor tale. Deschide fereastra si arunca mingea cat de sus poti, atat departe, incat sa a ajunga in Acel Loc in care toate necazurile tale sa se transforme in punti de legatura cu sinele tau si in adevarate incercari pe care Cel care are grija de tine, ti le-a trimis spre a-ti dovedi, fiindca tu inca te mai indoiesti, faptul ca viata este un lung sir de intamplari menite sa te ajute sa fii OM.
Acum intoarce-te la caiet si scrie: " Sunt IMPLINIT, sunt IUBIT, sunt FERICIT, am un SUFLET BOGAT, am TIMP, sunt RESPONSABIL." Rupe foaia, dar nu o arunca. Este mantra vietii tale.