Sursa fotografie: Pixabay
Prin viata poti sa treci, grabindu-te sa ajungi mereu la o noua destinatie sau din contra, poti sa sa te strecori neobservat, mirandu-te intr-o buna zi de faptul ca nu te mai recunosti, desi de fapt, ai vrut sa pacalesti timpul, miscandu-te in viteza lentorii. Pana la urma nici nu mai conteaza ce alegi sa faci in acest interval numit viata sau o fereastra pe care destinul te forteaza sa privesti, convins fiind ca tu vei stii sa-i apreciezi frumusetea.
Dar tu vrei mai mult sau din contra, sa te pedepsesti pana la uitarea propriei fiinte, pentru faptul ca monotonia din jurul tau a fost un evident semn de ghinion. Si uite cum, treptat, aproape fara sa iti dai seama, ai parte de din ce in ce mai dese momente cand mintea se ambitioneaza sa se blocheze in acelasi laitmotiv: timpul trece, orice ai face.
Cum ai trait pana acum, drag om? Esti multumit de ceea ce ai sadit in jurul tau? Exista motive sa-ti multumesti fiindca simpla ta existenta a luminat alte vieti? Ai rupt un pic din sufletul tau calator si ai dat si celor mai oropsiti? Ai reusit sa emiti mesaje ce se pot transforma in zambete? Daca ti-as spune ca ai toate sansele sa raspunzi cu "da" la toate aceste intrebari, m-ai crede sau ai pune la indoiala propria ta menire de a darui iubire, intr-o lume a carei hrana spirituala se naste din speranta ca putem sa fim mai buni?
Viata ta poate fi un paradis daca sti sa o privesti asa cum este aceasta, cu forme de relief ale unor trairi ce iti transforma fiinta, cu sclipiri de lumina argintie in noaptea regasirii tale si cu caldura aurie a unei energii ce te protejeaza, in tacerea intelepciunii sale. Stiu, ca e posibil sa nu fi de acord nici de aceasta data. Poate vei contesta aceasta optimista descriere a Miracolui ce ne insoteste aici, acum si pretutindeni in timp si spatiu. Alegerea iti apartine. De tine depinde daca vei pasi cu ochii atintiti catre provocarile fascinante ale vietii sau daca din contra, te vei poticni in clisee negative.
Daca ai renunta la idealuri si ai abandona sentimentul de frica de singuratate, ai putea sa te bucuri de acest moment, asa cum se asterne in ochii blanzi ai timpului, utilizand ca si coordonate ajutatoare propria ta gandire. Si uite cat de simplu a fost sa te transformi intr-o fiinta fericita, cu un chip luminos si cu un zambet complice la clipele unice ale unei revelatii unice.
Atunci cand te simti trist, abandonat in intunericul singuratatii, nu ceda tentatiei de a te transforma intr-o victima a unui dusman perfid - depresia. Priveste in jurul tau si daca este cazul, ia fiecare obiect si analizeaza-l minutios. Observa culoarea si forma acestuia, apreciaza-i utilitatea si frumusetea. Inchipuie-ti ca i-ai daruit viata si mai mult, ca acesta a acceptat botezul tau prin oferirea unui nume. Te rog sa-mi spui daca te mai simti singur, inutil sau lipsit de semnificatie. Sunt sigura ca ai realizat, in cele din urma, ca universul ce ne inconjoara poarta amprenta propriei noastre creatii. Cum am putea sa raspandim in jurul nostru norii negri ai anostului?
Viata poate fi un paradis chiar acum. Deschide larg ochii sufletului si fii arhitectul responsabil al unei lumi ce striga cu disperare, arzand de dorinta sa fie descoperita, inteleasa si iubita. Daruieste-i asadar, coltul tau de rai.
Prin viata poti sa treci, grabindu-te sa ajungi mereu la o noua destinatie sau din contra, poti sa sa te strecori neobservat, mirandu-te intr-o buna zi de faptul ca nu te mai recunosti, desi de fapt, ai vrut sa pacalesti timpul, miscandu-te in viteza lentorii. Pana la urma nici nu mai conteaza ce alegi sa faci in acest interval numit viata sau o fereastra pe care destinul te forteaza sa privesti, convins fiind ca tu vei stii sa-i apreciezi frumusetea.
Dar tu vrei mai mult sau din contra, sa te pedepsesti pana la uitarea propriei fiinte, pentru faptul ca monotonia din jurul tau a fost un evident semn de ghinion. Si uite cum, treptat, aproape fara sa iti dai seama, ai parte de din ce in ce mai dese momente cand mintea se ambitioneaza sa se blocheze in acelasi laitmotiv: timpul trece, orice ai face.
Cum ai trait pana acum, drag om? Esti multumit de ceea ce ai sadit in jurul tau? Exista motive sa-ti multumesti fiindca simpla ta existenta a luminat alte vieti? Ai rupt un pic din sufletul tau calator si ai dat si celor mai oropsiti? Ai reusit sa emiti mesaje ce se pot transforma in zambete? Daca ti-as spune ca ai toate sansele sa raspunzi cu "da" la toate aceste intrebari, m-ai crede sau ai pune la indoiala propria ta menire de a darui iubire, intr-o lume a carei hrana spirituala se naste din speranta ca putem sa fim mai buni?
Viata ta poate fi un paradis daca sti sa o privesti asa cum este aceasta, cu forme de relief ale unor trairi ce iti transforma fiinta, cu sclipiri de lumina argintie in noaptea regasirii tale si cu caldura aurie a unei energii ce te protejeaza, in tacerea intelepciunii sale. Stiu, ca e posibil sa nu fi de acord nici de aceasta data. Poate vei contesta aceasta optimista descriere a Miracolui ce ne insoteste aici, acum si pretutindeni in timp si spatiu. Alegerea iti apartine. De tine depinde daca vei pasi cu ochii atintiti catre provocarile fascinante ale vietii sau daca din contra, te vei poticni in clisee negative.
Daca ai renunta la idealuri si ai abandona sentimentul de frica de singuratate, ai putea sa te bucuri de acest moment, asa cum se asterne in ochii blanzi ai timpului, utilizand ca si coordonate ajutatoare propria ta gandire. Si uite cat de simplu a fost sa te transformi intr-o fiinta fericita, cu un chip luminos si cu un zambet complice la clipele unice ale unei revelatii unice.
Atunci cand te simti trist, abandonat in intunericul singuratatii, nu ceda tentatiei de a te transforma intr-o victima a unui dusman perfid - depresia. Priveste in jurul tau si daca este cazul, ia fiecare obiect si analizeaza-l minutios. Observa culoarea si forma acestuia, apreciaza-i utilitatea si frumusetea. Inchipuie-ti ca i-ai daruit viata si mai mult, ca acesta a acceptat botezul tau prin oferirea unui nume. Te rog sa-mi spui daca te mai simti singur, inutil sau lipsit de semnificatie. Sunt sigura ca ai realizat, in cele din urma, ca universul ce ne inconjoara poarta amprenta propriei noastre creatii. Cum am putea sa raspandim in jurul nostru norii negri ai anostului?
Viata poate fi un paradis chiar acum. Deschide larg ochii sufletului si fii arhitectul responsabil al unei lumi ce striga cu disperare, arzand de dorinta sa fie descoperita, inteleasa si iubita. Daruieste-i asadar, coltul tau de rai.