Opreste-te. Nu te mai invinovati atat, de parca tu ai fi singurul care te-ai putea pedepsi la nefericire. Stiai ca te inseli, gandindu-te ca ai avea vreo vina? Uita-te in jur. Esti singur? Nu. Esti doar o mica parte din marea masinarie a lumii, o rotita atat de fina dar importanta, incat ar fi pacat sa-ti negi existenta, tocmai acum, cand se pare ca ai descoperit un mare secret: greselile sunt lectii asumate.
Imbata-ti simturile cu frumusestea unei flori. Observa-i petalele, adulmeca-i mireasma, priveste planta in ansamblul sau. Apoi translateaza-ti simturile, de la simplul exercitiu de a contempla la cel de a observa. Priveste cu atentie, floarea incepe sa se ofileasca, insa e totusi proaspata si miraculos de adevarata. Si acum gandeste-te: daca aceasta nu s-ar ofili, tu ai mai fi constient de unicitatea acesteia? Asa sunt si greselile, daca nu ar exista, am mai fi oare capabili sa observam ca putem fi si altfel, daca am indrazni sa ne schimbam?
Timpul trece peste noi, succedandu-se intr-o ciclicitate asemanatoare anotimpurilor. Atunci cand un an nou ne zambeste optimist la orizont, vorbim despre precedentii in termeni elogiosi sau dimpotriva, potrivnici gandirii pozitive. Ai spune ca sufletele noastre sunt predestinate unor suisuri si coborasuri, la fel cum primavara este o binecuvantare, dupa o iarna paralizant de friguroasa. Si totusi zapada este benefica pentru natura, iar frigul ne indeamna sa ne apropiem mai mult de caldura familiilor noastre. Asa sunt si greselile, ne invita la o privire retrospectiva a acestora, pentru a le descoperi beneficiile, prin prisma actiunilor viitoare. Greselile asadar, nu sunt corective, ci evolutive.
Mergi intr-un parc si acorda-ti un ragaz de cateva minute. Aseaza-te pe o banca si deschide larg ochii, pentru a privi cu atentie scena din fata ta. O mama tine de mana protector, un copil de numai un an, care se ambitioneaza sa mearga, de parca nu ar mai dori sa piarda nicio clipa pretioasa pentru exploararea propriului sau univers. La un moment dat, se impiedica si cade, insa mama sa il prinde la timp si il ridica. Greselile se aseamana cu mersul puiului de om. Aparent sunt nesigure, insa perseverenta lor ne ajuta de fapt sa progresam si sa descoperim lumea pas cu pas.
Acum ploua, desi putin mai devreme soarele stralucea atat de prietenos pe cer. Hai sa ne adapostim, pana ce nu va fi prea tarziu. Sau mai bine ce spui, sa alergam, lasandu-ne inundati de stropii fini de apa? Si ce daca o sa ne udam hainele iar trupurile noastre vor zvacni apoi de frig? De ce ar trebui sa ne pese de parerea trecatorilor? Va fi incercarea noastra, de a ne recapata pret de cateva clipe inocenta pierduta mult prea devreme, fiindca nu am stiut sa o pretuim atunci cand am acceptat trocul neiertator al vietii...Nu te gandi ca am gresit, daca am acceptat sa facem altceva. Un suflet nu este liniar, splendoarea sa este generata de unicitatea cu care se lasa abandonat impulsurilor sale creatoare. Fii tu insuti, chiar si atunci cand ai impresia ca te inseli, daca actionezi diferit.
Greselile fac parte din natura ta si a mea, dar si a intregului Univers. In limbaj filozofic, acestea sunt adevarate lectii de viata. Acestea sunt luminile discrete de pe drumul vietii noastre, care ne pot ajuta sa ne privim mai cu atentie esenta noastra interioara. Omul nu este o masinarie, chiar daca la un moment dat, prin actiunile sale repetitive, pare doar o rotita. Energia sa este atat de unica si de speciala, incat fiinta sa vibreaza dincolo de ceea ce este negativ in existenta sa. Iar greselile sunt doar niste lectii asumate in vieti anterioare, pentru ca in cea prezenta, noi sa evoluam si sa ne invatam mai bine adevarata stiinta a destinului.
Imbata-ti simturile cu frumusestea unei flori. Observa-i petalele, adulmeca-i mireasma, priveste planta in ansamblul sau. Apoi translateaza-ti simturile, de la simplul exercitiu de a contempla la cel de a observa. Priveste cu atentie, floarea incepe sa se ofileasca, insa e totusi proaspata si miraculos de adevarata. Si acum gandeste-te: daca aceasta nu s-ar ofili, tu ai mai fi constient de unicitatea acesteia? Asa sunt si greselile, daca nu ar exista, am mai fi oare capabili sa observam ca putem fi si altfel, daca am indrazni sa ne schimbam?
Timpul trece peste noi, succedandu-se intr-o ciclicitate asemanatoare anotimpurilor. Atunci cand un an nou ne zambeste optimist la orizont, vorbim despre precedentii in termeni elogiosi sau dimpotriva, potrivnici gandirii pozitive. Ai spune ca sufletele noastre sunt predestinate unor suisuri si coborasuri, la fel cum primavara este o binecuvantare, dupa o iarna paralizant de friguroasa. Si totusi zapada este benefica pentru natura, iar frigul ne indeamna sa ne apropiem mai mult de caldura familiilor noastre. Asa sunt si greselile, ne invita la o privire retrospectiva a acestora, pentru a le descoperi beneficiile, prin prisma actiunilor viitoare. Greselile asadar, nu sunt corective, ci evolutive.
Mergi intr-un parc si acorda-ti un ragaz de cateva minute. Aseaza-te pe o banca si deschide larg ochii, pentru a privi cu atentie scena din fata ta. O mama tine de mana protector, un copil de numai un an, care se ambitioneaza sa mearga, de parca nu ar mai dori sa piarda nicio clipa pretioasa pentru exploararea propriului sau univers. La un moment dat, se impiedica si cade, insa mama sa il prinde la timp si il ridica. Greselile se aseamana cu mersul puiului de om. Aparent sunt nesigure, insa perseverenta lor ne ajuta de fapt sa progresam si sa descoperim lumea pas cu pas.
Acum ploua, desi putin mai devreme soarele stralucea atat de prietenos pe cer. Hai sa ne adapostim, pana ce nu va fi prea tarziu. Sau mai bine ce spui, sa alergam, lasandu-ne inundati de stropii fini de apa? Si ce daca o sa ne udam hainele iar trupurile noastre vor zvacni apoi de frig? De ce ar trebui sa ne pese de parerea trecatorilor? Va fi incercarea noastra, de a ne recapata pret de cateva clipe inocenta pierduta mult prea devreme, fiindca nu am stiut sa o pretuim atunci cand am acceptat trocul neiertator al vietii...Nu te gandi ca am gresit, daca am acceptat sa facem altceva. Un suflet nu este liniar, splendoarea sa este generata de unicitatea cu care se lasa abandonat impulsurilor sale creatoare. Fii tu insuti, chiar si atunci cand ai impresia ca te inseli, daca actionezi diferit.
Greselile fac parte din natura ta si a mea, dar si a intregului Univers. In limbaj filozofic, acestea sunt adevarate lectii de viata. Acestea sunt luminile discrete de pe drumul vietii noastre, care ne pot ajuta sa ne privim mai cu atentie esenta noastra interioara. Omul nu este o masinarie, chiar daca la un moment dat, prin actiunile sale repetitive, pare doar o rotita. Energia sa este atat de unica si de speciala, incat fiinta sa vibreaza dincolo de ceea ce este negativ in existenta sa. Iar greselile sunt doar niste lectii asumate in vieti anterioare, pentru ca in cea prezenta, noi sa evoluam si sa ne invatam mai bine adevarata stiinta a destinului.