Un copil este ca o poarta invizibila catre rai, pe care uneori, noi parintii, refuzam sa o observam si sa o deschidem.
Daca ii vom insela asteptarile, nu ne va reprosa, dar va afirma: "tu ma pacalesti". Si astfel, va invata ca minciuna este o cale prin care promisiunile pot fi tinute la distanta, pana ce avem siguranta ca pot fi transformate in deziluzie.
Daca il vom certa, nu va riposta, insa data viitoare va proceda la fel. Si astfel, vom vedea in fata noastra o mica oglinda prin care sa ne observam furiile justitiare, scapate de sub controlul riguros al unei inteligente emotionale ratate.
Daca ii vom satisface o dorinta cu orice pret , va invata ca in viata totul se obtine ridicand vocea imaginara a impertinentei, astfel incat vointa celorlalti sa se supuna, in intimidarea sa. Si astfel, va asimila lectia universala ca viata este o lupta, in care intotdeauna castiga cei puternici.
Daca refuzam sa-i ascultam grijile, va constientiza faptul ca nepasarea este o cale prin care fie poti sa domini, fie poti sa-ti arati lipsa de atasament. Si astfel, se va retrage treptat in lumea sa, in artificialitatea acelui spatiu virtual pe care incepem sa-l blamam din ce in ce mai mult, pentru ca ne-a rapit caldura sufleteasca.
Daca nu vom fi langa el, atunci cand ne striga, va cauta un substitut al nostru. Si astfel, va veni si acel moment cand noi il vom striga si el va intarzia sa apara, motivand ca a raspuns mai intai la strigatele altora.
Daca nu il imbratisam, poate va plange, poate se va legana singur, in dorinta ca sufletul sau sa fie protejat. Si astfel, ne vom intreba mai tarziu, de ce copilul nostru nu poate renunta la vicii, la falsele atasamente de obiecte si situatii...
Daca nu ii vom alina durerea atunci cand se loveste de zidurile tari ale nepasarii societatii, va crede ca poate nu merita sa fie iubit. Si astfel, va deveni un adult caruia ii sunt indiferente sentimentele celorlalti, caci in egoismul sau s-a regasit mereu, fara sa fie dezamagit.
Daca inchidem portile catre raiul sufletului unui copil, vom asterne pe chipul acestuia grimasa prematura a indiferentei si nepasarii. Si astfel, vom ucide si cea mai timida speranta de a mai invata de la copiii nostri secretele unei lumi perfecte, lipsita de ego si putere.
Voi face tot posibilul sa nu distrug ceea ce Dumnezeu mi-a daruit in bunatatea sa. Voi apara micuta comoara de langa mine. O voi invata sa nu se lase distrusa de toate incertitudinile ce o inconjoara. O voi ruga sa ma invete sa fiu din nou altruista, inocenta, atenta, sa iubesc neconditionat. O voi ruga sa ma ierte si sa nu-si inchida portile sufletului sau.