Azi am vizitat hipermarket, pentru cumparaturile obisnuite. Prima destinatie, raionul de jucarii, pe care nu l-am mai gasit la locul stiut. Rafturi intregi fusesera mutate si restivuite in alta zona, doar niste ursuleti de plus fusesera lasati, parca sa pazeasca niste anvelope uriase, a caror miros ma trimitea instantaneu intr-un service auto. Aceleasi permutari le-am mai sesizat apoi, pe masura ce ne afundam in hala imensa.
Nimic nou, totul foarte previzibil, chiar daca ordinea produselor fusese schimbata. Aproape ca am zambit, fiindca m-am gandit la debutul unui joc de carti, cand acestea sunt amestecate riguros, pentru a se elimina orice urma de incertitudine.
De fapt, aceasta este o strategie uzitata de marketing, prin care asezare marfurilor este schimbata, in scopul de a se impulsiona vanzarile, prin drumurile suplimentare pe care consumatorii le fac pentru a-si regasi brand-urile preferate. Cumparatorul obisnuit este astfel derutat in actiunile sale de reidentificare, cazand in "capcana" de a mai pune in cos si alte produse...
Asadar, raionul de jucarii a suferit o transformare sau o schimbare? Tipologia marfurilor era in mare parte aceeasi, nu am sesizat modele noi. Preturile usor mai ridicate, prevesteau perioda promotionala de sarbatori, cand acestea coborau pana la nivelul normal, generand un efect psihologic pozitiv. As inclina sa cred ca suferise doar o schimbare, caci sentimentul pe care l-a generat, era solidar cu familiaritatea acelorasi modele de jucarii, in ultimii trei ani. Nu am observat o aranjare dupa criterii de varsta sau dezvoltare de abilitati, ci doar o stivuire pe categoriile principale: masinute, papusi, jocuri, bricolaj etc. Era ca si cum cineva s-ar fi apucat sa-si rearanjeze aceeasi mobila, dar in camere diferite, actiune uneori benefica, daca in acest mod s-ar debloca si niste energii latente...
In drumul spre casa, ma gandeam daca situatia intalnita in magazin nu reprezenta de fapt, o similitudine cu ceea ce noi suntem. Interactionam, asimilam cunostinte, avem obiective si idealuri, ne dorim sa progresam si sa acumulam. Dar cum indeplinim aceste deziderate: schimbandu-ne sau transformandu-ne?
Schimbandu-ne, se vor auzi numeroase voci. Dar oare nu ne vom abandona individualitatea, vechile paternuri, pentru a ne impovara cu sabloane ce nu au fost suficient testate incat sa ne alunge frustrarea si teama de esec? Oare nu va exista intotdeauna impulsul de a ne intoarce pe drumul abandonat al vechii noastre fiinte? Sufletul nostru va mai fi acelasi dupa aceasta revolta a unei ipotetice operatii estetice nereusite? Si oare exista un standard al schimbarii ideale care sa rezoneze cu ceea ce noi suntem? Uneori, am fost nevoiti sa ne schimbam doar pentru fi acceptati de societate, insa cu pretul ridicat al acumularii de frustrare si abandonare de sine. In final, ne-am pierdut in paianjenisul unor scenarii false, pana ce am cazut istoviti, cu unica dorinta de a ne reinventa...
Transformandu-ne, se vor auzi timid, niste voci line ca melodia unei soapte. Si daca am proceda astfel ar insemna ca nu renuntam la identitatea noastra, ci dimpotriva ne metamorfozam, in scopul de ne redescoperi in lumina unui nou inceput. Nu exista un model ideal de viata, nimeni si nimic nu ne poate garanta ca reusita merita un pact atat de costisitor, cum este schimbarea. Daca insa ne-am focaliza energia pe identificarea aspectelor benefice ale drumului nostru pe Pamant, am descoperi cu uimire, cat de multe daruri am primit si poate cel mai important dintre acestea, fiind capacitatea de racordare la vibratiile firesti ale clipei de ACUM.
Sa pornim asadar, la drumul Transformarii noastre cu intuitia unui copil, cu zambetul unui bebelus, in zborul unui fulg, cu privirea agera a unui vultur si cu inima deschisa catre Devenire.
Nimic nou, totul foarte previzibil, chiar daca ordinea produselor fusese schimbata. Aproape ca am zambit, fiindca m-am gandit la debutul unui joc de carti, cand acestea sunt amestecate riguros, pentru a se elimina orice urma de incertitudine.
De fapt, aceasta este o strategie uzitata de marketing, prin care asezare marfurilor este schimbata, in scopul de a se impulsiona vanzarile, prin drumurile suplimentare pe care consumatorii le fac pentru a-si regasi brand-urile preferate. Cumparatorul obisnuit este astfel derutat in actiunile sale de reidentificare, cazand in "capcana" de a mai pune in cos si alte produse...
Asadar, raionul de jucarii a suferit o transformare sau o schimbare? Tipologia marfurilor era in mare parte aceeasi, nu am sesizat modele noi. Preturile usor mai ridicate, prevesteau perioda promotionala de sarbatori, cand acestea coborau pana la nivelul normal, generand un efect psihologic pozitiv. As inclina sa cred ca suferise doar o schimbare, caci sentimentul pe care l-a generat, era solidar cu familiaritatea acelorasi modele de jucarii, in ultimii trei ani. Nu am observat o aranjare dupa criterii de varsta sau dezvoltare de abilitati, ci doar o stivuire pe categoriile principale: masinute, papusi, jocuri, bricolaj etc. Era ca si cum cineva s-ar fi apucat sa-si rearanjeze aceeasi mobila, dar in camere diferite, actiune uneori benefica, daca in acest mod s-ar debloca si niste energii latente...
In drumul spre casa, ma gandeam daca situatia intalnita in magazin nu reprezenta de fapt, o similitudine cu ceea ce noi suntem. Interactionam, asimilam cunostinte, avem obiective si idealuri, ne dorim sa progresam si sa acumulam. Dar cum indeplinim aceste deziderate: schimbandu-ne sau transformandu-ne?
Schimbandu-ne, se vor auzi numeroase voci. Dar oare nu ne vom abandona individualitatea, vechile paternuri, pentru a ne impovara cu sabloane ce nu au fost suficient testate incat sa ne alunge frustrarea si teama de esec? Oare nu va exista intotdeauna impulsul de a ne intoarce pe drumul abandonat al vechii noastre fiinte? Sufletul nostru va mai fi acelasi dupa aceasta revolta a unei ipotetice operatii estetice nereusite? Si oare exista un standard al schimbarii ideale care sa rezoneze cu ceea ce noi suntem? Uneori, am fost nevoiti sa ne schimbam doar pentru fi acceptati de societate, insa cu pretul ridicat al acumularii de frustrare si abandonare de sine. In final, ne-am pierdut in paianjenisul unor scenarii false, pana ce am cazut istoviti, cu unica dorinta de a ne reinventa...
Transformandu-ne, se vor auzi timid, niste voci line ca melodia unei soapte. Si daca am proceda astfel ar insemna ca nu renuntam la identitatea noastra, ci dimpotriva ne metamorfozam, in scopul de ne redescoperi in lumina unui nou inceput. Nu exista un model ideal de viata, nimeni si nimic nu ne poate garanta ca reusita merita un pact atat de costisitor, cum este schimbarea. Daca insa ne-am focaliza energia pe identificarea aspectelor benefice ale drumului nostru pe Pamant, am descoperi cu uimire, cat de multe daruri am primit si poate cel mai important dintre acestea, fiind capacitatea de racordare la vibratiile firesti ale clipei de ACUM.
Sa pornim asadar, la drumul Transformarii noastre cu intuitia unui copil, cu zambetul unui bebelus, in zborul unui fulg, cu privirea agera a unui vultur si cu inima deschisa catre Devenire.