Un maestru al vietii se accepta asa cum este. Stie ca nu exista imperfectiuni, ci doar idei, conceptii ce se pot schimba, daca renunta la a se mai privi prin ochii celorlalti si prin obiectivitatea unei minti programate sa judece in clisee.
Un maestru al vietii isi iubeste propria fiinta, o respecta si o venereaza pentru ca maretia ei sa imprastie lumina. Nu exista intuneric in sufletul sau, ci doar recunostinta pentru darul de a-si aprecia calitatile la acea valoare ce poate darama oricand, barierele prejudecatilor.
Un maestru al vietii isi hraneste trupul si sufletul cu frumusetea ce il inconjoara. Stie ca acel concept de urat este doar o nascocire a mintii umane, atunci cand in ratacirea ei, s-a razvratit pentru a strica echilibrul firesc al lucrurilor. De aceea el venereaza deopotriva, si stralucirea palida a frunzelor uscate, dar si prospetimea unei pajisti de iarba.
Un maestru al vietii iubeste, iubeste si iar iubeste. Isi pune viata in slujba celui mai nobil sentiment uman, dar intelege ca este doar un umil servitor in fata planului divin pe care fiinta sa trebuie sa il urmeze. Se inchina asadar cu smerenie si multumeste lui Dumnezeu ca a sadit in inima sa o pretioasa samanta de dragoste.
Un maestru al vietii nu pune conditii, nu face limitari. Cum ar putea sa puna piedica unui imens tinut al creativitatii? In felul acesta, arata celor ce inca se mai indoiesc de puterile sale, ca este maret si unic, in renuntarea sa la a frana evolutia celorlalti, acceptandu-i asa cum sunt.
Un maestru al vietii nu judeca, nu da sentinte, nu pedepseste. Atunci cand norii apasatori ai supararii si frustrarii ii dau tarcoale, respira adanc, pentru ca puritatea aerului sa patrunda in interiorul fiintei sale, acolo unde inocenta inca a ramas intacta. Apoi se amuza de gandurile sale de razboinic al unor stari negative, alungand incertitudinea acestora cu o simpla miscare de bagheta.
Un maestru al vietii nu este trist, dar nici fericit fara motiv. Ii accepti insa euforia, numai daca ii privesti cu atentie ochii. Vei vedea doua sclipiri cu atat mai puternice, cu cat ti-ai deschis sufletul in lumina acestora. Se bucura cu candoarea unui copil de orice sarbatoare a inceputului, fiindca stie ca sfarsitul nu reprezinta decat o etapa in calea transformarii evolutive.
Un maestru al vietii daruieste, pana la a se pierde in totalitate in esenta ce il inconjoara. Stie ca egoismul este arma celor care nu si-au descoperit inca puterile ascunse ale sufletului, orbecaind in cautarea unor satisfactii si privilegii efemere. Dar tocmai pentru ca este o fiinta atat de minunata, intinde o mana de ajutor si acestora, aprinzandu-le lumina cunoasterii a ceea ce ei sunt.
Un maestru al vietii spera. Nu renunta niciodata la idealul sau de perfectiune, stiind ca fara a privi mereu inainte cu incredere, se va abate de la drumul pe care a pornit in cautarea legendei umanitatii. De aceea inima sa este puternica, iar bataile sale atrag din ce in ce mai multi semeni sa-si caute crezul. Respecta insa, liberul arbitru, si ii lasa pe ceilalti sa descopere singuri, frumusetile si provocarile vietii.
Un maestru al vietii este modest. Stie ca lacomia, goana dupa avere, dorinta de atingere a unor obiective din ce in ce mai indraznete, nu reprezinta decat dorinta umana de a se diferentia, atat de josnica, fiindca se limiteaza la a se considera un ideal suprem de reusita. El insa stie ca tot ce are de facut este sa-si asculte sufletul si sa-si valorifice adevarata sa menire: aceea de a-i servi pe ceilalti.
Un maestru al vietii poti fi si tu. Descopera maretia sufletului tau, apoi imprastie praful fin si stralucitor al acestuia in vazduhurile celor care au nevoie.
Un maestru al vietii isi iubeste propria fiinta, o respecta si o venereaza pentru ca maretia ei sa imprastie lumina. Nu exista intuneric in sufletul sau, ci doar recunostinta pentru darul de a-si aprecia calitatile la acea valoare ce poate darama oricand, barierele prejudecatilor.
Un maestru al vietii isi hraneste trupul si sufletul cu frumusetea ce il inconjoara. Stie ca acel concept de urat este doar o nascocire a mintii umane, atunci cand in ratacirea ei, s-a razvratit pentru a strica echilibrul firesc al lucrurilor. De aceea el venereaza deopotriva, si stralucirea palida a frunzelor uscate, dar si prospetimea unei pajisti de iarba.
Un maestru al vietii iubeste, iubeste si iar iubeste. Isi pune viata in slujba celui mai nobil sentiment uman, dar intelege ca este doar un umil servitor in fata planului divin pe care fiinta sa trebuie sa il urmeze. Se inchina asadar cu smerenie si multumeste lui Dumnezeu ca a sadit in inima sa o pretioasa samanta de dragoste.
Un maestru al vietii nu pune conditii, nu face limitari. Cum ar putea sa puna piedica unui imens tinut al creativitatii? In felul acesta, arata celor ce inca se mai indoiesc de puterile sale, ca este maret si unic, in renuntarea sa la a frana evolutia celorlalti, acceptandu-i asa cum sunt.
Un maestru al vietii nu judeca, nu da sentinte, nu pedepseste. Atunci cand norii apasatori ai supararii si frustrarii ii dau tarcoale, respira adanc, pentru ca puritatea aerului sa patrunda in interiorul fiintei sale, acolo unde inocenta inca a ramas intacta. Apoi se amuza de gandurile sale de razboinic al unor stari negative, alungand incertitudinea acestora cu o simpla miscare de bagheta.
Un maestru al vietii nu este trist, dar nici fericit fara motiv. Ii accepti insa euforia, numai daca ii privesti cu atentie ochii. Vei vedea doua sclipiri cu atat mai puternice, cu cat ti-ai deschis sufletul in lumina acestora. Se bucura cu candoarea unui copil de orice sarbatoare a inceputului, fiindca stie ca sfarsitul nu reprezinta decat o etapa in calea transformarii evolutive.
Un maestru al vietii daruieste, pana la a se pierde in totalitate in esenta ce il inconjoara. Stie ca egoismul este arma celor care nu si-au descoperit inca puterile ascunse ale sufletului, orbecaind in cautarea unor satisfactii si privilegii efemere. Dar tocmai pentru ca este o fiinta atat de minunata, intinde o mana de ajutor si acestora, aprinzandu-le lumina cunoasterii a ceea ce ei sunt.
Un maestru al vietii spera. Nu renunta niciodata la idealul sau de perfectiune, stiind ca fara a privi mereu inainte cu incredere, se va abate de la drumul pe care a pornit in cautarea legendei umanitatii. De aceea inima sa este puternica, iar bataile sale atrag din ce in ce mai multi semeni sa-si caute crezul. Respecta insa, liberul arbitru, si ii lasa pe ceilalti sa descopere singuri, frumusetile si provocarile vietii.
Un maestru al vietii este modest. Stie ca lacomia, goana dupa avere, dorinta de atingere a unor obiective din ce in ce mai indraznete, nu reprezinta decat dorinta umana de a se diferentia, atat de josnica, fiindca se limiteaza la a se considera un ideal suprem de reusita. El insa stie ca tot ce are de facut este sa-si asculte sufletul si sa-si valorifice adevarata sa menire: aceea de a-i servi pe ceilalti.
Un maestru al vietii poti fi si tu. Descopera maretia sufletului tau, apoi imprastie praful fin si stralucitor al acestuia in vazduhurile celor care au nevoie.