Lumisfenia, nu cred ca a existat vreodata sau poate ca da, si eu incerc acum doar sa mi-o reamintesc. Uneori am impresia ca acest tinut a fost intotdeauna in sufletul meu si in sfarsit, a venit momentul sa il proiectez si inima voastra.
Realitatea acestui spatiu nu exista, caci se schimba mereu in functie de proiectiile imaginatiei locuitorilor. Uneori, este o padure seculara, cu rauri ce serpuiesc linistit, sapandu-si parca un drum initiatic. Alteori, este un aglomeratie de case armonios dispuse de-a lungul unor strazi curate. Unele imagini te impresioneaza, prin imensele intinderi de apa din care soarele se ridica, devenind mesagerul miracolului vietii; poti observa culorile unor ambarcatiuni ce parca se transforma in fine varfuri ale unor culori, cu unica misiune de a crea harti ale destinului...
Nu zaresti aproape niciun trecator trist sau cu privire joasa. Ei au timp sa admire frumusetea naturii, si de aceea nuantele ei sunt mai puternice. Au timp sa se joace cu copii, si de aceea ai impresia ca oamenii nu merg, ci pasii lor danseaza, completandu-se perfect cu zambetele senine ale micutilor.
Oamenii nu se ajuta, ci se servesc, cu o atentie neconditionata de aspectele materiale. Singura moneda de schimb este fluxul de energie pozitiva ce poate fi observat in gesturi, caci principiul reciprocitatii este inteles la justa sa valoare a absentei recompenselor. Nu exista minciuna sau interese meschine, fiindca acestea ar atrage aparitia unei karme negative, iar sufletul ar fi pe loc renegat.
Uneori e suficienta doar o soapta a vantului, pentru ca natura sa avertizeze despre schimbarea vremii, alteori o singura privire este suficienta pentru a-ti povesti viata. Cuvintele sunt alese cu grija celui care stie ca a acestea ar putea rani foarte usor. Cand oamenii se saluta printr-o usoara aplecare a capului, poti simti caldura sufleteasca a acestora, caci gesturile lor sunt simplu de sincere.
Lumisfenia e un tinut al luminii proiectate bland in sufletele locuitorilor sai. Cum altfel sa inteleaga ei, ca durerea si suferinta pot fi alungate definitiv, daca aleg sa nu se mai raneasca? Nu exista parti intunecate, care sa nu poata fi vazute in frumusetea latenta a a acestora, ci doar sansa pe care orice greseala o are, de a se transforma intr-o revelatie a implinirii.
Lumisfenia poate fi vazuta uneori, cu ochii mintii, daca am lasa idealurile sa se contopeasca cu puterea imaginatiei. Este acea amintire pe care o purtam in suflet, pentru ca fiinta umana sa nu-si uite maretia si unicitatea.
Realitatea acestui spatiu nu exista, caci se schimba mereu in functie de proiectiile imaginatiei locuitorilor. Uneori, este o padure seculara, cu rauri ce serpuiesc linistit, sapandu-si parca un drum initiatic. Alteori, este un aglomeratie de case armonios dispuse de-a lungul unor strazi curate. Unele imagini te impresioneaza, prin imensele intinderi de apa din care soarele se ridica, devenind mesagerul miracolului vietii; poti observa culorile unor ambarcatiuni ce parca se transforma in fine varfuri ale unor culori, cu unica misiune de a crea harti ale destinului...
Nu zaresti aproape niciun trecator trist sau cu privire joasa. Ei au timp sa admire frumusetea naturii, si de aceea nuantele ei sunt mai puternice. Au timp sa se joace cu copii, si de aceea ai impresia ca oamenii nu merg, ci pasii lor danseaza, completandu-se perfect cu zambetele senine ale micutilor.
Oamenii nu se ajuta, ci se servesc, cu o atentie neconditionata de aspectele materiale. Singura moneda de schimb este fluxul de energie pozitiva ce poate fi observat in gesturi, caci principiul reciprocitatii este inteles la justa sa valoare a absentei recompenselor. Nu exista minciuna sau interese meschine, fiindca acestea ar atrage aparitia unei karme negative, iar sufletul ar fi pe loc renegat.
Uneori e suficienta doar o soapta a vantului, pentru ca natura sa avertizeze despre schimbarea vremii, alteori o singura privire este suficienta pentru a-ti povesti viata. Cuvintele sunt alese cu grija celui care stie ca a acestea ar putea rani foarte usor. Cand oamenii se saluta printr-o usoara aplecare a capului, poti simti caldura sufleteasca a acestora, caci gesturile lor sunt simplu de sincere.
Lumisfenia e un tinut al luminii proiectate bland in sufletele locuitorilor sai. Cum altfel sa inteleaga ei, ca durerea si suferinta pot fi alungate definitiv, daca aleg sa nu se mai raneasca? Nu exista parti intunecate, care sa nu poata fi vazute in frumusetea latenta a a acestora, ci doar sansa pe care orice greseala o are, de a se transforma intr-o revelatie a implinirii.
Lumisfenia poate fi vazuta uneori, cu ochii mintii, daca am lasa idealurile sa se contopeasca cu puterea imaginatiei. Este acea amintire pe care o purtam in suflet, pentru ca fiinta umana sa nu-si uite maretia si unicitatea.